taaaaaaaci măh!

.

Bă prieteni azi m-am cam sufocat în gâtlejul unui pinguin roz care învârtea printre degete noţiuni despre ce e şi ce nu e. Şi-atunci am zis Să moară pinguinii mei mă sufoc bă!
Apoi am crăcănat urechile (asta e pentru criticii literari de pe tvrcultural să se afle şi ei în posesia unui ceva incorect ca să ruleze emisiuni. Şi acum nu fi idiot să crezi că vreau să te impresionez prin importanţa nemărginită a cuvintelor pe care le savurezi deja) doi proşti bârfeau de după bloc Uite-l şi pe handicapatul ăsta iar se preface că nu înţelege ceasul si culoarea.
Anapoda în cizme de cauciuc şi animale rupestre învrăjbind scoarţa terestră.

.

gând inconsistent

Postulat versus logică

Logica vieţuieşte în favoarea drepturilor pe care ni le-am câştigat (prin sacrificiul unor inocenţi înşelaţi de serpii cei vechi) în 1989. Logica sună aşa: VOTEAZĂ!!!! Da, pare să fie o logică bună şi care demonmstrează interesul cetăţeanului în a se exprima vizavi de conducatorii politici. Mi se pare o logică în regulă, dar care pleaca de la un postulat prost: alegerile de acum sunt prea apropiate de un sistem corupt.

.

Subliminal

DEŞERT

Tocmai ţi-ai îndulcit ziua prietene, pentru ca în această cutie se află un dulce deşert care te va transforma într-o dulce persoană îndrăgostită de toate lucrurile dulci existente în această lume, iar deşerturile noastre sunt numai o părticică din ele.
Fii dulce!

Scrisoare de la Bistran

30octombrie2009
eu îmi ţin Biblia înt-o cutie de carton,
pe care-o scot uneori împăcat, convins, înduioşat, ca-ntr-o ceremonie veche.

sorele iese de sub Marea Nordului în partea asta de lume.
valurile vin către ţărm ca pescăruşii într-un zgomot plăcut.
capela are doi pereţi cu ferestre mari.
una către mare şi una către copacii din grădinile cu flori
şi drumul care duce aici,
o mănăstire de călugări franciscani,
în satul Alnmouth, Northumberland.

am ajuns seara aproape de ora cinei.
călugării, în haninele lor maro cu glugile lor mari, ne-au primit ca pe nişte fraţi
şi am mâncat împreună peşte şi cartofi şi fructe,
înainte de rugăciunile de noapte.

camera în care dorm e mică şi simplă cu o fereastă mare către curtea interioară.
toate ferestrele sunt mari aici.
timpul e dilatat aici
ca o fereastră în mare, şi el...

31octombrie2009
în dimineaţa asta se mănâncă numai în tăcere.
pâine, lapte, cereale, gem, iaurt, pâine şi fructe...
nimeni nu spune nimic. fiecare notează nevoile celuilalt
şi bunătatea Domnului.

în capela de linişte, care se întinde din capela de slujbe, ca un braţ puternic,
e plină de ferestre largi de jur împrejur şi lumină.
căldura soarelui se menţine mai bine aici.
aici oamenii se roagă fără auz în fiecre dimineaţă, treizeci de minute,
într-o linişte foarte mare şi grea.
marea, singurul zgomot ca un ciudat răspuns adus de vânturi aspre,
e mai aprope de aici.
confuzia e parte în flux şi reflux. vine şi pleacă.
doar culorile sunt puţine, dar intense ca o simplă uşurare.

înerc să tac treizeci de minute în capela asta în care numai se tace.
se roagă şi se tace în tăcere.
sunt numai ţipete în mine şi
şi lumini străine
şi genunchi pe podele. sunt un păcătos.

1noiembrie2009
oasele acestui sat sunt foarte frumoase şi vechi, în culori medievale,
foarte roşii pe un foarte verde şi tot ce se poate nota mai sincer
dintr-o toamnă nordică.
e atâta linişte aici, pe câtă tulburare am adus şi duc iar cu mine.
prietene sunt încă tulburat în câteva foarte mici detalii. simple.
există Dumnezeu. există poezie.
există Marea Nordului şi râurile care ies şi intră in ea.

mulţumesc pentru muzică.
nu ştiu cui.

drumul duce la gară. gara duce la oraş. oraşul duce la un apartament
unde e un bec.
un bec în colţul camerei şi o carte în povara nopţii.
şi becul te duce la carte.
şi cartea e groasă şi cartea te ţine până dimineaţa.
şi dimineaţa te duce la somn.
şi somnlu te înebuneşte şi te scoate din dus.

şi dusul, într-un fel te duce la Dumenzeu.


.